Lesia Leoncini : a perla canterina isulana
À 17 anni, sta ghjuvanotta chì hà e so radiche in u Viscuvatu, hè dighjà cunnisciuta in l’universumusicale corsu
Lesia Leoncini : a perla canterina isulana
À 17 anni, sta ghjuvanotta chì hà e so radiche in u Viscuvatu, hè dighjà cunnisciuta in l’universumusicale corsu. Canta sola, cù u gruppu Isulatine è dapoi qualchì tempu, Doria Ousset nantu à u prughjettu « Cori Sponde ». Trà a lingua corsa, a musica è i so studii-vole esse infirmiera-, hà una vitadighjà bella carca. Ma a passione li face francà i passi…
« U valore ùn aspetta l’anni », dicia tempi fà u scrivanuCorneille in a so famosa opera« Le Cid ». Un infrasata chì pò, oghje caratterizà à Lesia Leoncini chè u so talente canterinu hè dighjà ricunnisciutu in tutta a Corsica. In fattu, tuttu hè statu principiatu, dui anni fà à l’occasione di un cuncorsu « Orezza in cantu », à mezuzitelli è ghjovani da 8 à 16 anni. « N’avia 15 à l’epica, spiega a ghjuvanotta, è aghju vulsutu participà, era un cuncorsu pè i zitelli. Aghju cantatu a canzona « Basta un suppulu d’amore », di u gruppu « Voce Ventu, u mo gruppu preferitu cù « A Filetta » è « L’Alba. »
Primi passi in paese
Ùn era, à dilla franca, un primu passu per Lesia chì hàsempre cantatu in casa, masimu cù u so babbu Antone Simone, anzianu membre di u gruppu « L’abbrivu » creatu à a fine di l’anni novanta. « Aghju principiatu in paese cun ellu, aghjusta a cantatrice, cantava tuttu, canzone corse d’eri è d’oghje è dinò tradiziunale. Hèuna pratica chì mi passiunava è ch’ùn aghju mai cappiatu. A lingua corsa ? Si parlava sempre è sòcresciuta cusì, trà u cantu, a mo identità è a nostralingua. »
Cantu è studii d’infirmiera
Strada facendu, Lesia seguita a so scularità in u Viscuvatu-scola-, Lucciana-culleghju- è Bastia-liceu-per chjappà si, di ghjugnu scorsu, un basciliè generale-specialità SVT è Talianu- cù a menzione bè. Ma a soandatura prufessiunale, a porta versu una furmazioned’infirmiera chì principierà di settembre per trè anni. Studii chì si facenu à tempu à u cantu. « Aghju fattuqualchì cuncertu solu ma dapoi un annu, facciu parte di u gruppu « Isulatine » cù Elisabeth Volpei-Parrigi è Marylène Girard-Petrucci. Cantemu u tradiziunale-pulifunie, nanne- canzone oghjinche è femu creazione. Simu accumpagnate da Jimmy Ronchi à a ghitarra. »
Da « Isulatine » à « Cori Sponde »
À cantu à què, Lesia hà principiatu un prughjettu novucù Doria Ousset : « Cori Sponde ». Canzone ripigliatecù un versu più feminile. Un percorsu per u quale anuda girà d’estate è ancu dopu. Un inseme cù musicanticunnisciuti : Bernard Ferrari (ghitarra), Pierre-François Ucciani è Andria Aideli (viulinu) è Nicolas Giovanetti (pianò). In tutti, Lesia deve fà una vintena di cuncerti à l’annu. Un percorsu ch’ella sparte cù i so studii. « Ùn mi pongu a questione. Per avà, riescu à fà i dui… »
Un dischettu da quì à cinque anni ?
À più o menu longu andà, a ghjuvanotta conta di travaglià nantu à un dischettu. « Ci pensu ma ùn hèancu l’ora. Mi tocca, nanzu, à compie i mo studii, à cuntinuà prughjetti, è cantà, chì hè a mo passione. Forse da quì à cinque anni. Aghju dighjà qualchìscrittu. »
Frà tempu, Lesia cuntinueghja a so strada à mezu à un arte ch’ella ammaestreghja abbastanza bè. Un artech’ella cerca à tramandà à so surelluccia, Davia (14 anni). « Hè appena timida, ma hà e qualità… »
Una bella voce linda da seguità…
F.P.
crédit photo : Lesia Leoncini
À 17 anni, sta ghjuvanotta chì hà e so radiche in u Viscuvatu, hè dighjà cunnisciuta in l’universumusicale corsu. Canta sola, cù u gruppu Isulatine è dapoi qualchì tempu, Doria Ousset nantu à u prughjettu « Cori Sponde ». Trà a lingua corsa, a musica è i so studii-vole esse infirmiera-, hà una vitadighjà bella carca. Ma a passione li face francà i passi…
« U valore ùn aspetta l’anni », dicia tempi fà u scrivanuCorneille in a so famosa opera« Le Cid ». Un infrasata chì pò, oghje caratterizà à Lesia Leoncini chè u so talente canterinu hè dighjà ricunnisciutu in tutta a Corsica. In fattu, tuttu hè statu principiatu, dui anni fà à l’occasione di un cuncorsu « Orezza in cantu », à mezuzitelli è ghjovani da 8 à 16 anni. « N’avia 15 à l’epica, spiega a ghjuvanotta, è aghju vulsutu participà, era un cuncorsu pè i zitelli. Aghju cantatu a canzona « Basta un suppulu d’amore », di u gruppu « Voce Ventu, u mo gruppu preferitu cù « A Filetta » è « L’Alba. »
Primi passi in paese
Ùn era, à dilla franca, un primu passu per Lesia chì hàsempre cantatu in casa, masimu cù u so babbu Antone Simone, anzianu membre di u gruppu « L’abbrivu » creatu à a fine di l’anni novanta. « Aghju principiatu in paese cun ellu, aghjusta a cantatrice, cantava tuttu, canzone corse d’eri è d’oghje è dinò tradiziunale. Hèuna pratica chì mi passiunava è ch’ùn aghju mai cappiatu. A lingua corsa ? Si parlava sempre è sòcresciuta cusì, trà u cantu, a mo identità è a nostralingua. »
Cantu è studii d’infirmiera
Strada facendu, Lesia seguita a so scularità in u Viscuvatu-scola-, Lucciana-culleghju- è Bastia-liceu-per chjappà si, di ghjugnu scorsu, un basciliè generale-specialità SVT è Talianu- cù a menzione bè. Ma a soandatura prufessiunale, a porta versu una furmazioned’infirmiera chì principierà di settembre per trè anni. Studii chì si facenu à tempu à u cantu. « Aghju fattuqualchì cuncertu solu ma dapoi un annu, facciu parte di u gruppu « Isulatine » cù Elisabeth Volpei-Parrigi è Marylène Girard-Petrucci. Cantemu u tradiziunale-pulifunie, nanne- canzone oghjinche è femu creazione. Simu accumpagnate da Jimmy Ronchi à a ghitarra. »
Da « Isulatine » à « Cori Sponde »
À cantu à què, Lesia hà principiatu un prughjettu novucù Doria Ousset : « Cori Sponde ». Canzone ripigliatecù un versu più feminile. Un percorsu per u quale anuda girà d’estate è ancu dopu. Un inseme cù musicanticunnisciuti : Bernard Ferrari (ghitarra), Pierre-François Ucciani è Andria Aideli (viulinu) è Nicolas Giovanetti (pianò). In tutti, Lesia deve fà una vintena di cuncerti à l’annu. Un percorsu ch’ella sparte cù i so studii. « Ùn mi pongu a questione. Per avà, riescu à fà i dui… »
Un dischettu da quì à cinque anni ?
À più o menu longu andà, a ghjuvanotta conta di travaglià nantu à un dischettu. « Ci pensu ma ùn hèancu l’ora. Mi tocca, nanzu, à compie i mo studii, à cuntinuà prughjetti, è cantà, chì hè a mo passione. Forse da quì à cinque anni. Aghju dighjà qualchìscrittu. »
Frà tempu, Lesia cuntinueghja a so strada à mezu à un arte ch’ella ammaestreghja abbastanza bè. Un artech’ella cerca à tramandà à so surelluccia, Davia (14 anni). « Hè appena timida, ma hà e qualità… »
Una bella voce linda da seguità…
F.P.
crédit photo : Lesia Leoncini