• Le doyen de la presse Européenne

Federicu Albertini, capraghju

Un filu da mantene : Stallatu in Vicu cù a so impresa in Murzu induve ellu hà ripigliatu u filu famigliale di a so moglia Stefana, Federicu Albertini hà sceltu d’esse capraghju.
Trà vucazione tramandata da u so babbu è stintu paisana, face a so strada ind’un mistieru di più in più difficiule oghje in Corsica…

Sempre u surisu in bocca, cum’è i nostri vechji, à parlà in corsu cù i paisani, à dà una manu à a ghjente, à tramandà a so lingua materna à i so dui zitelli, Federicu Albertini, hè di sicuru felice d’avè sceltu da zitellu, un modu di campà nustrale. È un’attività prufessiunale intornu à l’agricultura. Una necessità è, à tempu, una logica per iss’ omu chì hè sempre statu in cuntattu cù a natura è l’animali in Niolu. « Ci aghju e mio radiche, spieca u pastore, in Albertacce. Zitellu, passavamu e nostre vacanze quallà cù u me fratellu. Babbu avia animali in Appricciani, muntagnava in Niolu, da sopra à Ninu è falava dopu à u quindeci d’aostu, in Albertacce. »

Da Coghja à Murzu

Natu in Aiacciu, Federicu cullava sempre in paese. È s’ellu hà chjappu u so basciliè generale dopu una scularità in Vicu è Aiacciu, u filu di o so mistieru era dighjà, ci vole à dilla, sulcatu in qualchì locu. Di quelle cose ch’ùn si ponu spieca. Una logica. Tandu, si piglierà un BTS agricolu in Sartè è un CPS in Corti. Per, da u 2006 piglià a strada di u so babbu, pastore. « À dilla franca, ripiglia u capraghju, issu mistieru ùn s’ampara micca à a scola ma nantu à u terrenu. Ciò chì si pò amparà, saria piuttostu tuttu ciò chì hè amministrativu è a cuntabilità. U restu, munghje, fumà, corre apressu à l’animali, fà u brocciu è u furmagliu, l’aghju amparatu cù babbu. »

U Niulincu principia a so attività in Coghja cù centucinquanta capre. Pian’, pianinu, face i so primi casgi è brocci. « Facciu dinò appena di robba purcina ma aviu principiatu cù una banda abbastanza impurtante. U furmagliu, l’aghju sempre fattu à l’usu venachese, cum’è babbu. »

In u 2009, scontra à Stefana Colonna, di ceppu murzese, chì diventerà a so sposa appena più tardi. Tandu, u so mistieru piglia un’ altra strada. Ripiglia, di fattu, l’attività di Pauletta Fieschi, a minnana di a so moglia -hà sempre fattu u casgiu è a robba purcina- è acconcia à modu soiu e stallazione in Murzu induve ellu hà, oghje, u so travagliu. E capre (una cintena), stanu ind’una mandria à « I Mulini », dopu à u ponte à Belfiore. Sempre un locu famigliale di a so moglia -Lavighju, u missiavu è tutti i Poli ci travagliavanu tempi fà-. Federicu campa in Vicu cù a so famiglia (t’hà dui zitelli, Petru Antò è Francesca, chì ci vanu à a scola) è passa u so tempu trà i dui paesi. Pastore, un mistieru difficiule. « Assai cose anu scambiatu in pochi tempi. Un esempiu : oghje, a maiò parte di i ghjovanni ùn anu mai manghjatu un brocciu. Ghjè a manera di campà ch’ùn hè più listessa. Un mistieru chì, tempi fà, facia campà famiglie sane. Ma si facia di tuttu. Oghje, e legge auropee, micca sempre adattate, ci imponenu regule. Pianu pianu, si riesce à campà ma cù difficultà. »

Federicu munghje tutti i ghjorni è face u casgiu un ghjornu nantu à dui. Vende a so produzzione in Vicu, Saone è ancu sin’à Carghjese. Una passione tramandata da u so babbu ma ch’ell’ùn conta micca passà i so zitelli (7 è 4 anni). « Parlanu corsu, vanu à spessu cun mè, sò cum’è mè, à mezu à l’animali, a machja, in paese ma cù e difficultà liate à u mondu agricolu, ùn pensu micca ch’elli piglieranu a me seguita. »

S’ell’ùn vede micca u so avvene altrò ch’in u modu rurale, u Niulincu rifletta, cù a so moglia, à dà un altru versu à a so attività. Sempre in giru à una vita antica. Una manera di mantene u filu…
Partager :