• Le doyen de la presse Européenne

L'archetti Bastiacci, da u classicu à u tradiziunale

Nata cinque anni fà da a vulintà di u so prufessore di cunservatoriu, Raphaël Pierre, issa squadra cumposta da zitelli è ghjovani, face a so strada in l’universu di a musica tradiziu-nale. Cù a particularità, ghjust’appuntu di ripiglià pezzi antichi di u

L’archetti Bastiacci

Da u classicu à u tradiziunale

Nata cinque anni fà da a vulintà di u so prufessore di cunservatoriu, Raphaël Pierre, issa squadra cumposta da zitelli è ghjovani, face a so strada in l’universu di a musica tradiziu-nale. Cù a particularità, ghjust’appuntu di ripiglià pezzi antichi di u repertoriu corsu…


« U passu di e mule », « S’è tù voli o Catalì », « Uliosa », « Polca di u Pughjali »...Eccu qualchì musica esciuta da u repertoriu tradiziunale corsu. Issi pezzi, sunati da a maiò parte di i i sunadori isulani, sò ripigliati dapoi qualchì tempu, da una squadra nova : « L’archetti bastiacci ».

Un’ambianza festiva


Un’ idea di Raphaël Pierre, prufessore di musica (ghitarra è viulinu frà altri) è anzianu membru di gruppu isulani. « Aghju avutu a furtuna di sunà cù assai strutture musicale di Corsica, spiega l’artistu, ogni volta, u tradiziunale s’impunia nantu à a scena, ci era una dumanda. Di fattu, ci era, dinò, una dumanda da i mo sculari. Aghju prupostu di travaglià, aldilà di u classicu, nantu à issu repertoriu quì. I zitelli sò in a dumanda è u publicu aspetta issu genaru di musica, tuttu era adunitu per fà nasce un’ambianza festiva...» A squadra, cumposta di quindeci sculari di u cunservatoriu, principia cù u famosu « Allegria » chè tuttu u mondu cunnosce, eppo, strada facendu, l’insegnante aghjusta pezzi di u repertoriu tradiziunale. « Avemu aghjustatu issi pezzi à a pedagugia, aghjusta u musicante, pian’pianinu, l’avemu travagliati. Un’idea chì vene da u mo percorsu ch’aghju participatu, n e Lande, induve aghju e mo radiche, à spettaculi festivi fora. Hè un pocu d’issa cultura bulicata à a tradizione di viulini corsi, chì sulcatu u percorsu di l’archetti bastiacci. »

Primi passi à u mercatu di Bastia


U gruppu hè natu cinque anni fà ma esistia dighjà nanzu. « Unepoche di sculari eranu ghjunti cù mecu nantu à e scene isulane è d’altrò. Avemu principiatu cù a festa di a lingua corsa à u mercatu di Bastia d’inguernu. Subbitu, ci hè statu una dumanda di u publicu. » A squadra principia cù cinque zitelli chì facianu « ore in più » u mercuri in fine di dopu meziornu à u cunservatoriu. À pocu à pocu, affaccanu d’altri sculari. « Ùn ci hè mai statu a demarchja di creà un gruppu, tuttu s’hè fattu strada facendu. Avemu un repertoriu cumunu, sunemu è quand’elli ci dumandanu, andemu...Ci hè un travagliu « classicu » ma, à tempu, dumandi à i mo sculari d’ascultà pezzi anziani è di scuntrà i sunadori corsi di manera à travaglià a so arechja. Hè una ricchezza in più. »

Da u salonu di l’agricultura à...


L’Olympia !


Cinque anni sò passati è l’archetti bastiacci face a so strada. Citadella di Bastia, Sorru in Musica, qualchì fiera, e so trincate sò oghje rinumate…A struttura hà travagliatu una decina di pezzi tradiziunali, aghjustendu à u so repertoriu pezzi irlandesi è russi. Ma u principiu di u 2023 marca un mumentu maiò in u so percorsu chè u gruppu hè andatu à fà animazione à u salonu di l’agricultura in Parrighji. À mezu, una sperienza tamanta : a prima parte di i Muvrini à l’Olympia. « Ùn era privistu d’andà quallà. U prughjettu era solu di fà parte a squadra in Parrighji à l’occasione di u salolu di l’agricultura. Una sera, ùn ghjucavamu micca. Tandu, aghju cuntattatu à Ghjuvan Francè Bernardini per dumandà li s’è noi pudiamu sunà un qualcusellu. In fine, ci hà fattu cullà nantu à a scena ed avemu sunatu vinti minute ! » L’avvene di l’archetti ? « Prughjetti n’avemu assai ma hà da esse duru di fà megliu...Per avà, avemu da stà cuncentratu nantu à u nostru travagliu. Dopu, si viderà... »

Una squadra da sente è chì face una bella strada…


F.P.
Partager :