« St’acqua spatrunata, cette eau sans maître », l’ultime puesie di Norbert Paganelli
U famosu autore di ceppu sartinese hà esciutu, pocu tempu fà, un libru di puesie nustrale
« St’acqua spatrunata, cette eau sans maître », l’ultime puesie di Norbert Paganelli
U famosu autore di ceppu sartinese hà esciutu, pocu tempu fà, un libru di puesie nustrale. L’occasione di sfuglià appena u percorsu d’un tercanu difensore di a lingua corsa…
« fate sente issa voce ch’ùn dice mai nulla, iss’acqua spatrunata »...Eccu u sedicesimu libru-racolta- di puesie, zifratu, qualchì tempu fà, da Norbert Paganelli. Un pueta chè u core canta in corsu ma sopratuttu in a lingua universale di a vita. Senza fruntiere, à dilla franca. À settantaquattru anni-ùn li pare micca- u so percorsu l’hà purtatu nantu à i chjassi di a riescita à prò di a puesia è di a lingua corsa ancu s’ellu parla cùn umilità. Eppuru, hà ottenutu, dopu à una zitellina in Sartè, un dutturatu di scenze pulitiche. È fattu una carriera in a Funzione Publica di Statu, aldilà di a puesia, cù furmazione per l’insegnanti, cummerciali è ancu certi quadri. Ma ghjè a so zitellina, l’amore di a so isula è di a so lingua materna, chì l’anu purtatu à mette tuttu què in vale. « Aghju sempri avutu a passioni di scriva à partesi da u passatu, spiega l’autore, fatti, ricordi, evenimenti di a me ziteddina è ancu più tardi. Prima in francesu è dopu in corsu, bench’aviu sempri issa lingua tramandata da u me missiavu è a me minnana à l’arechji... »
Una prima opera in u 1973
Ùn si contanu più tutti i libri è puesie esciutu dapoi u...1973 cù « Soleil entropique », scrittu in francese à l’età di 19 anni ! Ma, tandu, scrive in corsu, mancu à pinsà la ! « Di fattu, aghjusta u Sartinese, a puesia m’hà sempri accumpagnatu. Ci fù un iscontru à l’età di 13 anni, di i pueta rumantichi scuparti à a scola. Dopu, ùn hè ch’in classa di prima, ch’aghju pussutu intaressà mi da veru à a puesia cù Apollinaire, Ponge, u sguardu surrealistu...Dapoi tutti stu tempu, chì fù par mè una revelazioni, campu cum’è un pueta. A prosa hè ghjunta più tardi, à tempu à a vodda di scriva in corsu...»
À vintun’anni, zifra a so prima opera bislingua, « A strada, a vulpi è u banditu » è principia un percorsu di scrivanu, mittendu in vale, a so lingua materna, masimu intorna a pratica di a puesia.
A revelazione in tempi di u riacquistu
«À l’epica, ripiglia l’autore, aviu pochi cunniscenzi nantu à a pusia corsa. Par mè, ci era l’uralità è basta. Ùn hè chè scuprendu autori cum’è Ghjacumu Thiers, Ghjacumu Fusina, Lucia Santucci o Saveriu Valentini, tutti in tempi di u riacquistu ch’eu fù cunvitu di a necessità di scriva in corsu è di participà, eu dinò à a lotta par a salvezza di a noscia lingua... »
À a fine di a so carriera prufessiunale, Norbert Paganelli face a scelta di rientre « in casa » per cunsacrà si à u mondu di a puesia. Cù Henry Dayssol, un pueta uccitanu, apre « Performance », un associu dedicatu à a prumuzione di a puesia corsa è d’altrò. L’ambizione d’andà più luntanu, u purterà, qualchì tempu dopu, ver di a creazioni di « A casa di a puesia ». Una struttura chì urganizeghja parechje manifestazione durante tuttu l’annu. « Oghji, aghjusta l’autore, a me attività principali hè a creazioni puetica. Cù « A Casa di a puesia » induva si tratta, dinò, di i nosci radichi di u Mediterraneu, circhemu à sviluppà ci intornu à trè assi : fà ci cunnoscia fora di l’isula, creà una sinergia cù altri strutturi è fà chì i puetà corsi è d’altrò si scontrini... »
Frà tempu, è cù una vintena di libri-in corsu, in francese o in bislinguu-, Norbert Paganelli face a so strada dapoi guasgi un mezu seculu. Un percorsu chì l’hà permessu d’esse parechje volte unuratu in Corsica è altrò: premiu, frà altre di Santa Teresa di Gallura 2009 è 2023, premiu di a creazione literaria di a Cullettività Territuriale di Corsica 2014 è premiu di u famosu libru corsu 2015.
A natura, a famiglia, u tempu…
Cù « Iss’acqua spatrunata », Norbert Paganelli franca una tapa nantu à u so percorsu. Si tratta di puesie chì facenu onore à a natura, a famiglia, u tempu... « Di fattu, quand’eu scrivu, sò purtatu da l’emuzioni. Diciaraghju chì a puesia dici in qualchì parodda, ciò chì a prosa mittarà di più tempu à fà passà... » Un ultima creazione chì si vole cum’è un umaggiu à a Corsica induve quella voce linda di u pueta sussureghja à l’arechje è ci face viaghjà ver di un mondu immateriale sulcatu da l’arte, inde a so dimensione a più pura. Settanta pagine è una cinquantena di puesie più belle è dolce una chè l’altra.
F.P.
Photo : Norbert Paganelli