• Le doyen de la presse Européenne

Ceccè Lanfranchi : piuma schietta è stintu nustrale

Pueta, scrivanu, cantadore, prufessore di corsu, Ceccè Lanfranchi t’hà parechje « barrette » dapoi à so ghjuventù. Sempre intornu à u filu di a lingua è di a cultura corsa induve ellu hà bagnatu da zitellu…
Ci sò omi chì, alidlà di a ricunniscenza, ùn cercanu mai à fà si valè. Solu à impegnà si à prò di qualcosa ch’elli tenenu in core. Cusì, facenu a so strada à mezu à u tritticu travagliu, passione, umilità. Ceccè Lanfranchi hè di quessi. Ùn lu sinterete mai parlà d’ellu stessu o circà à mettesi in vale. Ma per ciò chì tocca à l’impegnu linguisticu o culturale, vi rispunderà sempre : « Ghjè un fattu naturali. Ùn mi sò mai postu a questioni, nè di passioni, nè di stintu…Sò crisciutu cussì à mezu à mei… »

Quand’è noi sfugliemu appena a so zitellina, capimu subbitu ste parolle. Natu in u 1965, Ceccè hè statu allivatu in Livia sin’à u liceu in Sartè. « U corsu era un usu naturali di cummunicazioni, ripiglia u Rucchisgianu, a rumpitura hè ghjunta cù i generazioni ch’anu seguitatu. In paesi, i ziteddi parlavani tutti corsu senza ponisi questioni. U francesi s’amparava in i scola. Ciò chì hè oghji, u cuntrariu… »

« A pulitica ci hà purtatu à u cantu »

Cusì, è dopu à una scularità in Livia è Sartè, Ceccè face studii di corsu è sbarca in Aiacciu in u 1989 per un primu postu. « À dilla franca, ùn avia un’idea spiciali di u me avvena. Dopu à u sirviziu militariu, ci era un mezu postu libaru à u ritturatu, l’aghju piddatu…È ci sò sempri avali… »

Fora di u so mistieru, Ceccè Lanfranchi face parte d’issa generazione di u settanta, chì hà campatu u famosu riacquistu. Hè logicu, tandu, di vedelu amparà canzone più o menu indiate. « In paesu, ci eranu l’orchestri « à a moda » è ci piacia monda ma circaiami, à tempu, altr’affari. Di fattu, u cantu successu in l’anni settanta ma di manera infurmali. Hè a pulitica chì ci hà purtatu à u cantu…Cantà, era un gestu puliticu…Ma, à tempu, altri gruppi o cantadori aviani un’altra andatura pulitica : Tavagna, Ghjuvan Battista Marcellesi, Jacky Biancarelli. »

Da Altagna à Pumonti

Ceccè face i so primi passi cù l’Altagna, un gruppu d’amichi rucchisgiani…È cumencia à scrive e so prime puesie. « A prima fù « Ghjochi », in umagiu à un amicu sparitu. Ùn hè stata ripiddata ch’in l’anni 2000 da Diana di l’Alba. Frà tempu, aviu fattu una siconda versioni. Ma a cultura riprisentava monda à l’epica. L’impegnu hè statu forti, nimu era suvvenziunatu ! per dà vi u esempiu, u Foyer Rural di Varradicciu era, à l’epica, u centru culturali di a Corsica. Cù i serati d’inguernu è un impegnu di tuttu… »
Partager :