• Le doyen de la presse Européenne

U filu « storicu » di Pierre-Henri Weber

Passiunatu dapoi ch’ellu hè zitellu, di tuttu ciò chì tocca à a storia, Pierre-Henri Weber face dapoi una decina d’anni fora di u so travagliu una ricerca nantu à l’arme aduprate in tempi di u Medievu. L’occasione, per ellu, di creà mudelli unichi : una b
U filu « storicu » di Pierre-Henri Weber

Passiunatu dapoi ch’ellu hè zitellu, di tuttu ciò chì tocca à a storia, Pierre-Henri Weber face dapoi una decina d’anni fora di u so travagliu una ricerca nantu à l’arme aduprate in tempi di u Medievu. L’occasione, per ellu, di creà mudelli unichi : una balestra, trè flezze, una corsesca, un trabuccu, una spada è di misurà un sapè fà è tecniche chì, oghje si sò persi…


In u so attellu chì si trova sottu a stretta Colonna d’Istria, in Aiacciu, Pierre-Henri Weber travaglia nantu à u so misteriu (piumbaghju specializatu nantu à a climatisazione). Accantu, hà cuncepitu un spaziu persunale. « Quì,spiega l’artisgianu, fora di mè, nimu ci entri... »

Ci si trova una bibbiutecca spiccata in parechje tematiche (storia, simbulica, spiritualità…), un scagnu è qualchì sculture poste quì è cullandi. Cum’è issu magnificu libru apertu sculpitu ind’un legnu di castagnu.

A storia, una passione ch’ellu porta, cù u so fratellu Ghjuvan Micheli, dapoi zitellu. « I nostri missiavi è minnani ci anu tramandatu issa passioni pà l’archeulugia, a storia... Ziteddi, erami sempri nantu à i siti preistorichi... »


Nantu à i chjassi di a memoria

Fora di u so travagliu, Pierre-Henri face a ricerca di e so radiche : i Peraldi in Currà è i Nivaggioni in Basterga. Ciò chì li piglia monda tempu è li dà un travaglione. A so perioda seria un Medievu è masimu da a fine di u XVu à u principiu di u XVIu.

Hè in stu quadru quì, ch’ellu hà vulsutu travaglià nantu à l’arme di iss’epica quì. « Aghju vulsutu fabricà li per capiscia a metudulugia di a ghjenti di l’epica...Di fattu, s’aduprava ciò chì ci era intornu à eddi : legnu, mettallu senza pianu di cuncezzioni. Ciò m’hè parsu interessanti era u funziunamentu cù principii fisichi. »

Hè cusì ch’elle sò nate, qualchì tempu fà, un trabuccu, una balestra, flezze, una spada è una corsesca (spezia di lancia specifica à a Corsica longa cù trè punte…). « Ùn aghju fattu ch’un mudellu solu bulichendu tecnichi è materii à tempu muderni è tradiziunali (acciaghju, castagnu, stazzona…). Sò armi ch’aghju trovu in parechji libri specializati. Ma ogni artisgianu avia a so tecnica, i so stuvigli. A difficultà, ùn hè di cuncepiscia mai fà chè l’armi pudessini essa utilizati. Una arma armuniosa hè una arma chì hà un funziunamentu ghjustu... »

Pierre-Henri Weber hà cuncepitu l’arme senza mudelli nè mancu una tecnica particulare. L’inseme per u so piacè ma...micca solu.

«Issu travaddu ci permetta, prima di tuttu, di capiscia appena cum’eddi campavani i nosci antenati. L’intaressa, fora d’una suddisfazzioni parsunali hè di tramandà. S’è ùn sapè o una tecnica ùn so tramandati à i generazioni novi, ùn ci hè sensu... »

Cusì, è dapoi qualchì annu, l’artisgianu-artistu- scultore impresta e so arme à Chantal de Peretti, chì travaglia nantu à a storia à a Cullettività di Corsica per andà à fà animazione in e scole di u circondu è ancu aldilà (culleghji, licei, università). Pierre-Henri participeghja, da u so cantu, à e ghjurnate di u Patrimoniu o quelle di l’archeulugia.

« Tuttu què ci permetta di ritruvà tecnichi ch’è noi t’avemi persu. Ci sò fundamenti di l’essa, pricipii di vita è ancu un mecanisimu di u pinsà di l’epica... »

Pierre-Henri Weber concepisce arme, u so fratellu Ghjuvan Micheli, strumenti di musica ma a demarchja hè listessa. Si scrive ind’a ricerca d’un’identità corsa chì sparisce. Una manera di sapè d’induve ghjunghjemu per sapè induve andà…
Partager :