• Le doyen de la presse Européenne

L’ora di u spaventu !

A Corsica hè entruta dapoi duie settimane, ind’una di e periode e più dure di a so storia. L’arrivu di i siscu, picculu organisimu microscopicu unicellulare, ci mette a paghjola !
U scenariu d’un filmu catastrofa…

Dapoi seculi sani, a Corsica hà francatu periode più o menu dulurose. In tutta a so storia, invasione è guerre si sò spertute. Eppo, hè ghjunta l’epica di a pesta o di a grippa spagnola…À dilla franca, tuttu u mondu pensava chè tuttu què era compiu. Daretu à noi. Per u sempre. Ancu s’è a sucetà ughjinca ùn hè strasordinaria, ci pensavamu à l’agrottu di ste viste à l’usu sunniacciu. À l’agrottu di sunniacci ch’è noi vidimu à spessu, à a televisione. Di quelli filmi chì vi danu a frebba, u terrore, emuzione, paura…Eppo, à a fine, si finisce sempre bè. Basta à spinghje à TV.

A realità franca a fizzione

Forse qualchì gattivu sonniu…Peccatu ma a realità franca, oghje a fizzione…Certu, di nuvembre, eramu numarosi à ride appena cù stu « siscacciu » chì si sviluppava quallà in China, bellu luntanu d’indè noi. U colpu dicianu certi, di qualchissia chì s’era sciaccatu un tianu di topu pinnutu ! Ci era da ride, hè vera. Bastava à esse luntanu di a « civilisazione ». Eppo, u male s’hè avvicinatu. Hà francatu l’Asia per sparghesi in u Mediu Oriente. Quì dinò, pocu periculu à cugiurà…ma, attenti, quantunque. È cum’è noi semu à l’epica di a mundialisazione, i rapporti trà a ghjente si sviluppanu dinò è u microbiu, ellu, hà francatu i cuntinenti. Di fattu, i Chinesi chì stanu in Milanu l’anu purtatu in e so valisge. È u nostru « amicacciu » hè ghjuntu in Italia cù e cunsequenze ch’è noi cunniscimu. In puchissimi ghjorni…Da l’Italia, s’hè affaccatu in Francia è dapoi un mese, per colpu- ma ùn hè sicura- di quelli vangelisti chì sò andati in Alsazia, ind’è noi. Oghje, ùn si ride più. À u mumentu induve noi stampemu stu ghjurnale, si tratta di centu è vintiquattru personne tocche è cinque morti. À dilla franca, tuttu u mondu ùn hà pigliatu l’affare à u seriu. Masimu ind’un’isula induve l’abracci sò usi. Nè basgià, nè tuccà e mani, eccu i primi ghjesti barrieri ch’ellu ci vulia à mette in piazza.

Ver di un altru mudellu di sucetà

À u cuntrariu, certe personne malate pigliavanu u so caffè in terrazza à u sole. U fattu hè chè oghje, a situazione hè monda periculosa. Tuttu u monde deve stà in casa soia, a Corsica sana hè à l’arrestu : cummerci, sporti, scole, attelli, tuttu fora di u manghjà è i speziali, hè chjosu. Porti è aeroporti anu da seguità. Per sbuccà, à pocu à pocu, ver di una situazione di spaventu chè nimu n’aspettava. Peghju, ghjè in stu cuntestu quì chì l’elezzione si sò passate dumenica scorsa. Ancu s’è i prufessiunali di a salute avianu dumandatu di scambià a data di u scruttinu. Ùn sapemu quandu u siscu hà da callà a so sparghera, forse cù a crescenza di a timperatura. À a fine di maghju s’è u tempu ùn hè capricciosu. Hè ùn ancu sicuru chè u microbiu morghi. Ci vole à aspettà. Sapendu chì issa perioda quì averà, di sicuru, cunsequenze ecunomiche tarribule per a sucetà corsa. À u nivellu mundiale dinò. Cù, forse, d’altri mudelli sucetali à sviluppà à più o menu longu andà…
Partager :