• Le doyen de la presse Européenne

Sapè Fa : A spressione << Turchina >> di José Zanni

Famosu pittore aiaccinu, José Zanni ...
A spressione « Turchina » di José Zanni

Famosu pittore aiaccinu, José Zanni face parte sin’à issu 30 d’aprile, di a mostra « Pasqua di l’Arti » à a cappella Santa Lucia, in Aiacciu. L’occasione di sfuglià u percorsu d’un artistu chè a so grinfia hè particulare…


Cù radiche in Bastelica, da u cantu di u so babbu è Aiacciu da a so mamma, José Zanni hè sempre cresciutu trà mare è muntagna. Ma, à dilla franca, hà avutu, da zitellu, un interessu maiò per u mare tarraniu è u so culore turchinu. Attratattu da ciò ch’ellu chjama oghje « una porta versu l’infinitu » averà trovu u so caminu. Ma ci hè vulsutu à aspettà l’età di trentatrè anni (cum’è Cristu) per rinvivisce in s’arte quì. Eppuru, l’arte un duminii ch’ellu cunniscia bè è praticava dighjà. U teatru à a fine di l’anni ottanta à u « Bistrot du Cours », u cantu liricu cù un registramentu in i studiò di i Muvrini in Tagliu, ma ghjè a pittura chì s’hè imposta. Un arte principiatu à sedeci anni eppo « addurmintatu » appena nanzu ch’ellu volti in Corsica dopu à qualchì tempu passatu in Parrighji. « Cum’è tuttu u mondu, spiega l’artistu, aghju fattu disegni zitellu è ghjovanu. Eppo à 33 anni, quand’eu sò vultatu in Corsica, a scelta s’hè fatta di manera naturale. »


Da u figurativu à l’astrattu

José piglia i so pinnelli è subbitu, u so arte piglia un versu particulare à traversu trè periode : u figurativu, cum’è tanti artisti principianti, a geumetria per sbuccà nantu à un genaru appenu più astrattu. L’oliu è l’acrilicu sò aduprati ma sempre intornu à u listessu culore : u turchinu. « Hè a me grinfia, aghjusta u pittore, una demarchja induve mi ritrovu. E tele anu un « odore » particulare, hè quellu di u Mediterraneu. »

José principia dunque cù u figurativu (paisaghji, persunaghji...) nanzu di truvà un interessu maiò inde tele geumetriche cù una basa di trianguli. « Una manera di sprime un’architettura culturale è etnica à modu meiu. »

Eppo, pian’pianinu, l’artistu si mette à l’astrattu cù materie diverse : carta, cartò, tele. Sta volta, si tratta di chjappà u lume cù isse materie diverse. Una demarchja scuperta cù un artistu monda rinumatu in issu genaru quì : Pierre Soulages.


A vibrazione di u mare

« Dicia sempre : « Hè ciò ch’eu facciu chì m’ampara ciò ch’eu cercu... ». Mi sò arrimbatu nautu à issa demarchja ch’aghju fatta meia cù un aspettu particulare. U turchinu ? Sò trà mare è celu, dui elementi turchini fundamentali, sempre prisente ancu quandu face gattivu tempu. Hè a vibrazione di u mare è simbolu di pace è di serenità...U turchinu hè dinò u culore di u Tarraniu da a Spagna à a Turchia passendu per a Greccia o l’Italia. Issu culore mi parla è mi porta à l’infinitu... »

D’infinitu à mezu à sta volta, ancu s’ell’ùn ne mintueghja micca u nome, a nuzione di spiritualità, n’hè questione dapoi u primu d’aprile è sin’à a fine di u mese in a cappella Santa Lucia per una mostra chjamata « Pasqua in Arti », messa in piazza da Stéphanie Girard chì hà invitatu artisti cum’è José Zanni. Tandu, l’Aiaccinu s’hè messu à riprisentazione più « religiose » cù una chjamata « Elevation » (un Cristu) è un’altra « L’envol » pinta nantu à u legnu è induve u Cristu hà duie ale chì li permettenu di piglià u so volu versu u lume. Dui opere sempre in turchinu. A seguita ? Seraghju in Bâle di ghjugnu à a fiera Art Basel. Aghju da cuntinuà à sviluppà u me arte. »

Strada facendu, scambierà forse e materie, l’arnesi ma sempre nantu à un so chjassu...turchinu.

Ph.P.
Partager :