• Le doyen de la presse Européenne

L'estru musicale di i Pimenoff

Musicante dapoi a so zitellina

L’estru musicale di i Pimenoff


Musicante dapoi a so zitellina, Philippe Pimenoff, chì d’altronde travagliatu cù i più famosi artisti isulani, face a so strada inde l’universu di u cantu. Ma cerca, à tempu, à tramandà a so passione à Lucas (batteria) è Marie (ghitarra bassa)…


A musica è a famiglia Pimenoff, una passione chì piglia e so radiche in l’anni ottanta in u quartieru di San Ghjuvà. Hè quì chè, una ghitarra in manu, Philippe principa u so percorsu. Di fattu, ghjucava cum’è tanti ghjovani di u so età, à u ballò (micca male d’apressu à i so amichi d’iss’epica quì). Hè tucchendu a so prima ghitarra versu cinque anni, chè a passione nasce. « Eramu sempre numari in casa, spiega l’artistu, è ci era ogni volta qualchissia per sunà. Hè cusì ch’aghju principiatu. In più, da u cantu di a me mamma cù radiche appena spagnole, faciamu a festa cù ritimi liati à issa musica quì. Aghju dinò qualchì ricordu di u « Pavillon Bleu » è tuttu un ripertoriu musicale aiaccinu. »


L’universu di a scena


Trà u scambiu è a spartera, Philippe Cresce in st’universu musicale ascultendu gruppi cum’è Toto, Eagles è tutta l’influenza Pop di l’anni settanta è ottanta. Zitellu, sunnieghja dighjà di a scena, passendu meze ghjurnata sane à sente musiche solu in a so stanza. Cresce cusì, nanzu, più tarde, di fà una scola d’arte in Nizza è Ecchisi. « Solu per travaglià u ritimu, per u restu, tuttu à l’arechja. Fà ne u me mistieru ? À dilla franca, ùn mi sò mai postu a questione. Hè qualcosa chì hè ghjuntu di manera naturale. »

Dapoi sempre, Philippe hè musicante è cantadore prufessiunale. Travagliendu, à tempu, nantu à creazione, ripeetoriu cunnisciutu ma ancu in l’universu di a scola cù u svegliu musicale (CP à CM2). Ma hè a scena chì diventerà, à pocu à pocu, u so universu propiu. « Mi sentu bè nantu à una scena. Hè qualcosa, un’ armunia, un benestà, ch’ùn si pò spiegà. » Nanzu di travaglià nantu à u so primu dischettu « Pimenoff », esciutu di nuvembre scorsu, l’artistu hà spertutu parechji scene cù u i più famosi musicanti corsi : Marcellesi, Canta u populu corsu, i surghjenti, Felì, Patrizia Gattaceca, Christophe Mondoloni, Jean Menconi...Cusì, passa a batteria...È ghjè appena di tuttu issu percorsu, à tempu di vita è musicale ch’è noi pudemu ritruvà nantu à so dischettu. « Una riflessione nantu à a nostra vita è dinò fà cunnosce à Lucas, u me figliolu, e nostre origine. Issi russi bianchi ghjunti à stallà si quì dopu à a revoluzione di u 1917. Frà elli, u me missiavu, chì scuntrò à so moglia, in a stretta di e trè Marie per sbarcà, qualchì tempu dopu, in Rusazia. Issu dischetti, hè un umaggiu à issa ghjente quì è una manera di tramandà lu à u me figliolu. »


Tramandà

Ma Philippe ùn face solu iss’affare quì. À tempu, hè a passione di batteria ch’ellu ampara à Lucas, chì d’altronde, participeghja à u dischettu ed era nantu à a scena di u spaziu Diamante di nuvembre scorsu. À 13 anni, Lucas era dighjà in studiò in Parrighji. « Travaglia tutti i ghjorni (duie ore), a sola manera d’ottene resultati. Hà scupertu iss’universu quì, a manera di pichjà, di cerca u so sonu. U restu, ùn hè chè travagliu. » Passiunatu di i Pop è di funky, Lucas face a so strada. È chì strada ! Parte una volta à settimana in Nizza à travaglià ind’un cunservatoriu. È cum’è babbu, vole fà di a musica u so mistieru. Ma ùn hè solu. Dapoi qualchì tempu, Maria, a so surella s’hè messa à a bassa. « Li piacenu issi soni è hà vulsutu una ghitarra bassa per Natale. Pensu ch’ella hà capitu subbitu u sensu di a musica. Avemu una residenza à l’aghja u 4 di nuvembre, ci serà niente chè nantu à un titulu... »

U dischettu « Pimenoff » hà da cuntinuà à girà. Aspettendu, forse, un secondu...cù Lucas à Maria…
Partager :