• Le doyen de la presse Européenne

Sapè Fà : Petru Cabrera, a passione di a vita paisana

Petru Cabrera, vaccaghju è urtulanu, hà fattu a scelta d'una vita campagnola
Petru Cabrera, a passione di a vita paisana
Stallatu sottu à Villanova, Petru Cabrera, vaccaghju è urtulanu, hà fattu a scelta d’una vita campagnola. Quella chì li curresponde u più…

Semu in u paisolu « I canonici » sottu à Villanova. In fondu, u mare è u golfu di Lava...Hè quì chè Petru Cabrera hà decisu di stallà si dui anni fà per campà u so mistieru d’agricultori. Ma l’hè tuccatu à aspettà...quindeci anni. « Dopu à u me basciliè SGEA, ottenutu in u 2007, spiega Petru Cabrera, terreni, ùn ci n’era micca per stallà si. Tandu, aghju travagliatu cù babbu (patronu di « Le Hussard è di qualchì cummerciu via Fesch), fendu parechji mistieri. »

L’agricultore tene quantunque in core à ellu una passione zitellina. « Hè qualcosa chì m’hè sempre piaciutu, aghjustu l’omu, a natura, l’animali, u mondu campagnolu...Tengu forse tuttu què da u me missiavu chè era di Villanova. »


Una superficia di 40 ettari

Dui anni fà, Petru si ne và à vede à Battì Vincileoni, un agricultore paisanu chì parte à a retirata. Quellu t’hà una cunvenzione cù u cunservatoriu di u litturale è parechji ettari di terreni chè a famiglia tene è travaglia dapoi quattru generazione. « Battì hè un picculu parente, quand’eu l’aghju chjamatu, hè statu subbitu d’accordu per lascià mi i terreni. Tandu, aghju ripigliatu a cunvenzione è mi sò stallatu. »

Subbitu, Petru Cabrera hè ind’u so elemente. Ripiglia e vacche di Battì Vincileoni (sedeci), quellu tene e so capre, eppo principia a so attività di vaccaghju. L’animali portanu tutti un nome : Bianchina, Rossa, Nina, Sainata...è ricunnoscenu à Petru quand’ellu chjama per dà à manghjà. Quì, in d’una superficia di quaranta ettari, u travagliu, ùn manca micca. In più, pò sempre cuntà nantu à l’aitu di Battì. « Un omu strasordinariu ! Quand’una vacca hè pronta à vitellà è si ne và, ellu sà sempre induve ella hè. T’hà una cunniscenza tamanta di a vita paisana. Quandu issa ghjente quì anu da sparisce, avemu da perde monda... »

Petru, ellu, cerca à ripiglià issu filu anticu. Tomba, à pocu pressu, un vitellu à mese. « U portu à u scanatoghju, dopu un macellaru vene à taglià a carne. In fine, m’accuppu di u cummande. À dilla franca, viaghja propiu bè postu chè tuttu e cummande sò piene nanzu à a tumbera... »

Ma cum’è d’altri pastori, l’agricultore hè statu custrettu d’allargà a so attività. « Hè duru di campà d’una sola. Tandu, aghju cercatu à sviluppà ne un’altra : urtulanu. »

Tandu, è dapoi questu annu, l’agricultoru s’hè stallatu, in più di l’attività di vaccaghju, cum’è urtulanu. Natu à un terrenu di 6000m2 chì l’hè tuccatu à smachjà, nettà, suminà. E primu pruduzione spuntanu : cuccumeri, piveroni pumate, melizane, zucchette, meloni, fasgiulini, civolle, fravule, pattecche...Ùn face chè prudutti d’estate, tutti in agricultura biulogica. « Hè a prima annata, si passa dinò propiu bè. Travagliu cù qualchì buttega è sopratuttu i particulari... »


130 capre d’ottobre

In fondu di u so terrenu, qualchì alivu li danu d’altre idee. « Perchè micca, ci riflettu... »

Ma l’idea nova, vene da Sylvie, a so moglia chì, fora d’aiutà u so maritu, vole fà capraghja. « Averemu 130 animali d’ottobre. Avemu da fà un laburatoriu à cantu à u casellu è fà latte è casgiu... »

Un omu di stintu è di valori chì da tutta a so nuturietà à u mistieru d’agricultori.

Ph.P.
Partager :