• Le doyen de la presse Européenne

U vechju aiacciu, muntagna è ACA, u tritticu « nustrale » d’Yvon Gentili

À l’età di cinquanta cinque anni, Yvon Gentili, di u ceppu di i « Banane », ci permette di sfuglià, cù u so percorsu, a vita di u vechju Aiacciu, qualchì pagina di a storia di l’ACA è, di scopre, à tempu, e muntagne di Corsica…
Ci sò, ind’a vita, persunaghji truculenti, « artisti » di a macagna ch’ùn passanu mai senza fà si rimarcà… in u sensu bonu. A so manera d’esse, di parlà, e so mimiche, a so fisiunumia, ne facenu qualchissia di particulare. In Aiacciu, ci n’hè…À pacchettu ghjente cusì. Un arte chì si tramanda ind’i geni.

Ghjè in stu solcu quì ch’ellu hè ingrandatu Yon Gentili, di cugnome « Banane » per via d’una famiglia assai numarosu (eranu 52 cugini carnali à l’intarru di l’arciminnana in l’anni settanta…). « Sò statu allivatu in u Borgu, spiega l’Aiaccinu, eramu 5 masci è una femina, aviamu fattu sei purtoni : 18, 20, 24, 28, 34 è 36…Era un paese tandu…purtavamu i carchi ind’e Fiamenghi per accende u focu, ghjucavamu à « Frère Jacques » a ghjente lampavanu e so rumenzule da a finestra ? Si ghjucava à u ballò sin’à mezanotte, aiutavamu in ritaghjolu. Aghju passatu nuttate sane ind’è i panatteri : Dore, Galeani, Altana. A vita era dura ma sana… »

I globuli bianchi è rossi

In Aiacciu, tandu, ogni famiglia avia a so squadra di ballò. I « Banane », elli, sò per u sempre liati à l’ACA. Yvon hà seguitatu stu versu quì. « À 5 anni, andavu cù u me arcizu in Jean Lluis. Ghjera ellu chì tagliava i biglietti. Ind’è noi, avemu i globuli bianchi è rossi. Quandu l’ACA hè sparitu in l’anni settanta, hè statu duru. Eppo, a fiara s’hè accesa in l’anni novanta. Aghju ancu travagliatu in Timizolu… »

Ghjè, ghjustamente in Coty chè Yvon scontra un ghjucadore chì diventerà u so amicu caru : Dado Prso. « Hè statu un babbu per mè. Aghju viaghjatu da per tuttu in Scozzia, Germania, Monacu, sò ghjintrutu in certi palazzi induve mancu quelli chì t’ani i soldi, ùn ci entrenu ! Aghju ancu vistu u Principe Albert in u 2004 dopu à a finale di a Lega di i Campioni. Dado è a so moglia Carole, sò amichi cari… »

U vechju Aiacciu, l’ACA, Yvon t’à una terza corda à u so arcu ; a muntagna è a caccia ancu s’ellu hè figliolu di pescadore. « A passione di a caccia m’hè ghjunta in u 1995 cù u me amicu Jacques Maroselli, di Bucugnà. Forse unu di i più forti per u cignale. Per ciò chì tocca à a muntagna, sò Micka Camelli è Paul Franceschini chì m’anu datu a voglia dece anni fà, quandu mi sò stallatu in Villanova… »Dapoi, u Capu Tavunatu, u Cintu, u Rutondu, u Renosu, u Monte d’Oru è tanti lavi (Crenu, Mela, Capitellu, Ninu), ùn anu più sicretu per ellu.

Dopu à u so travagliu è, à spessu, face sempre un saltu, à u caffè « U Valincu », « a me siconda casa » per chjachjarà, macagnà cù u so amichi Jean, Pierre, Augustin è tanti altri. Una manera di mantene u filu tramandatu da u so vechji…
Partager :