• Le doyen de la presse Européenne

L'oscuru : u post -métal à l'usu corsu

Gruppu custituiti di cinque ghjovani corsi
L’oscuru : u post-métal à l’usu corsu


Natu à a fine di u 2020, issu gruppu custituitu di cinque ghjovani corsi, hà fattu di post « metallu » a so manera di sprime a so musica…


Sò cinque, si chjamanu Marcantò, Battì, Julien, Nicolas, Benjamin è spartenu a listessa passione. Quella di u post metallu, un genaru musicale chì si caratterizeghja d’un ambiu strumentale particulare. Di fattu, ghjunghjenu tutti d’un universu cumunu intornu à u rock, u metallu è, di sicuru, di a musica corsa. Marcantò Mucchielli hè passatu per Cuscenza è sona cù « Contraversu », Battì Nativi, liutaghju, face animazione, Nicolas Galleri è Julien Pasqualaggi, anu dighjà una certa sperienza rock è metallu (masimu à u Hangar). In fine, Benjamin Rusterucci canta di manera regulare è dapoi dighjà qualchì annu, cù Passione (pulifunie)…


Alcest, Amenra è... Canta u populu corsu cum’è referenze

« Ciò chì ci leia prima, spiega Marcantò, hè l’amicizia. Ci cunniscemi dapoi parechji anni. È semi tutti passiunati d’issu genaru musicali. I nosci riferenzi sò Alcest è Amenra...Eppo dinò Canta u Populu Corsu cù per indettu l’ambiu particulari di a canzona « Mal Cunciliu...Hè iss’ambiu quì, dolci, cù strumenti chì entreni à pocu à pocu, chì ci piaci. Persunalmenti, sò cresciutu ind’è u metallu è Canta u Populu Corsu...»

L’idea di creà un gruppu hè ghjunta à Marcantò à a fine di a perioda Covid in u 2020. Subbitu, u nome esce : l’Oscuru. « Ci hè di sicuru, una simbolica maiò, aghjusta u ghjuvanottu, si sà chì da l’oscurità, u bughju, nasci u lumu. »


Una simbolica spirituale

Cusì, Marcantò hà travagliatu nantu à a canzona « Chjara Scuru » di Canta u Populu Corsu, intornu à a guerra trà naziunalisti, in l’anni novanta. « L’aghju ripigliata à modu meiu. Sò scritti assai simbolichi chì ognunu pudarà dà a fà a so interpretazioni. »

A simbolica, l’esoterisimu è ancu un aspettu spirituale, eccu, u solcu di u gruppu. Appena capimachja, ancu s’è ùn la dice micca, Marcantò Mucchielli scrive è cumpone. Dopu, tocca à a squadra di fà l’accunciamenti.

Cusì, so nati trè tituli esciuti à a fine di maghju : « U lamentu i u banditu », adattazione, à modu soiu, d’un cantu tradiziunale, « Animali salvatichi », una creazione intornu à persone bluccate chì sentenu rimori strani, è « Hè Ora », una canzona appena più esoterica chì chjama à « sveglià ci »...L’inseme dura guasgi trenta minute. A squadra ùn conta micca arrestà si quì. « Travagliemi nantu d’altri creazioni. Un dischettu ? Ùn si ne pensa per avà chè trà u registramentu, u mastering è tuttu ciò chì ci hè intornu, custaria troppu caru è noi spindimi i nosci soldi. »

L’oscuru cerca piuttostu « a lumera » cù labelli da sucetà rinumate di u Cuntinente. « I trè primi tituli sò esciuti di maghju. Tutti l’urganizatori erani dighjà cumpletti. Avemi da cuntinuà u nosciu impegnu è si vidarà. In parechji paesi di u mondu, si canta in tutti i lingui nantu à una musica metallu. Parchì micca noi ? »

Una squadra da seguità...

Ph.P.


L’oscuru
Marcantò Mucchielli (ghitarra à voce)
Battì Nativi (ghitarra)
Julien Pasqualaggi (ghitarra)
Nicolas Galleri (ghitarra bassa)
Benjamin Rusterucci (voce)
Partager :