Petru Castici : lingua corsa è fede
Passiunatu di lingua corsa, Petru Casatici hè statu unuratu a settimana scorsa da a cunfraterna San Ghjuvan Battista,......
Petru Casatici : lingua corsa è fede
Passiunatu di lingua corsa, Petru Casatici hè statu unuratu a settimana scorsa da a cunfraterna San Ghjuvan Battista, per tuttu ciò ch’ellu hà purtatu, cù i so canti è traduzzioni durante più di quaranta anni…
Petru Casatici averia fattu un bon prete ma u destinu n’hà sceltu altramente, senza fà li perde a so fede. Natu in Poghju d’Oletta in u 1934, issu masciu d’un famiglia di cinque fratelli è surelle, tutti urfanelli-u babbu era sparitu in a prima guerra mundiale- hà avutu poca scelta. « A mo mamma mi mandò à l’urfanatu di Bastia, spiega l’omu, eppo, à 11 anni, sò andatu à u picculu seminariu d’Aiacciu. Una zitellina appena dura ma... »
Da a Siria à Marseglia
A lingua corsa hè sempre stata arradicata inde issu omu di cunvizioni. Ma ci vulerà à aspettà unepochi d’anni per vedelu travaglià à nantu. Un passaghju in Aix-en-Provence, per u grande semariu...È u destinu chì u face scambià di strada. « Ci vulia à fà u serviziu militariu, aghjusta Petru Casatici, dui anni à l’epica, in più eramu in tempi di a guerra d’Algeria. Ma cum’era urfanellu, avia a pussibilità di sceglie. È, cù un amicu, sò pertutu in Alep (Siria), à fà u maestru in una scola armeniana. »
Durante dui anni, a lingua corsa ùn era tantu luntana. « Amparava canti d’ind’è noi è si ghjucava dinò à ballò. »
A cunfraterna San Ghjuvan Battista
Dopu à e rivolte arabe di l’anni cinquanta, Petru Casatici hè custrettu di vultà in Francia. Quì, cum’ellu t’avia una surella in Marseglia, si cansa quallà è principia un’altra vita, à l’EDF à u nivellu prufessiunale ma sempre à prò di a lingua corsa in l’altri duminii. « Tandu in Marseglia, ci era più Corsi ch’in Corsica. »
Fà entre a lingua corsa in a liturgia
Hè quì ch’ellu scontra, dopu avè divurziatu, a so seconda moglia...in una radiu induve avianu un’emissione settimanale in lingua corsa. Eppo, cinque anni nanzu à a retirata, hà l’occasione di piglià la è si ne volta in Corsica ma micca in Poghju d’Oletta induve ellu avia tanti prughjetti, in i Peri, d’induve era urighjinaria a so moglia. Hè in Aiacciu, in l’anni novanta, ch’ellu scopre una cunfraterna sparita qualchì tempu è chì, à pocu à pocu, ripiglia fiatu : San Ghjuvan Battista induve si ritrovanu à l’iniziu i fratelli Cristianu è Ghjuvan Ghjacumu Andreani, Ghjaseppu Figarella è tanti altri. Petru Casatici entre in a cunfraterna è ci trova a pussibilità di lià a so fede è a lingua corsa. « Avia issa vulintà di fà entre a lingua corsa in a liturgia, hè una ricchezza in più per parlà à u signore... »
Una medaglia è una pittura per marcà l’evenimentu
Prima, ci era una messa misinca celebrata da u prete Rabazzani, ellu diò à prò di a lingua corsa. In u seguitu, Petru Casatici scopre u librettu di Mgr Guidicelli è cumencia à traduce i psalmi, u vangelu, l’epistule è fà dinò creazione di canti monda aduprati oghje :una centenaia, in tuttu frà e quale « Gloria à tè », « Evviva Maria », « U me pastore Diu » è tanti altri. Traduzzione à modu soiu è acconci musicali cù Ghjaseppu Figarella. «Ùn cantava micca ma avia i versi à l’arechja... » Un opera di più di quaranta anni chè a cunfraterna hà vulsutu mette in vale a settimana scorsa à l’occasione d’una messa celebrata in a catedrale d’Aiacciu da u prete Constant. Una messa induve Petru Casatici hè statu creatu Priore d’onore. I membri l’anu rimessu una medaglia di San Ghjuvan Battista pigliata in Roma à l’occasione di u spiazzamentu di u 19 di maghju ma dinò una pittura-li piace à pinghje-, riprisentazione di Girulata induve andava à spessu. Un mumentu di gioia è di spartera dedicatu à un omu chì hà tramandatu assai di a so fede. Un travagliu da cuntinuà.
Ph.P.
Photo : F.P
Passiunatu di lingua corsa, Petru Casatici hè statu unuratu a settimana scorsa da a cunfraterna San Ghjuvan Battista, per tuttu ciò ch’ellu hà purtatu, cù i so canti è traduzzioni durante più di quaranta anni…
Petru Casatici averia fattu un bon prete ma u destinu n’hà sceltu altramente, senza fà li perde a so fede. Natu in Poghju d’Oletta in u 1934, issu masciu d’un famiglia di cinque fratelli è surelle, tutti urfanelli-u babbu era sparitu in a prima guerra mundiale- hà avutu poca scelta. « A mo mamma mi mandò à l’urfanatu di Bastia, spiega l’omu, eppo, à 11 anni, sò andatu à u picculu seminariu d’Aiacciu. Una zitellina appena dura ma... »
Da a Siria à Marseglia
A lingua corsa hè sempre stata arradicata inde issu omu di cunvizioni. Ma ci vulerà à aspettà unepochi d’anni per vedelu travaglià à nantu. Un passaghju in Aix-en-Provence, per u grande semariu...È u destinu chì u face scambià di strada. « Ci vulia à fà u serviziu militariu, aghjusta Petru Casatici, dui anni à l’epica, in più eramu in tempi di a guerra d’Algeria. Ma cum’era urfanellu, avia a pussibilità di sceglie. È, cù un amicu, sò pertutu in Alep (Siria), à fà u maestru in una scola armeniana. »
Durante dui anni, a lingua corsa ùn era tantu luntana. « Amparava canti d’ind’è noi è si ghjucava dinò à ballò. »
A cunfraterna San Ghjuvan Battista
Dopu à e rivolte arabe di l’anni cinquanta, Petru Casatici hè custrettu di vultà in Francia. Quì, cum’ellu t’avia una surella in Marseglia, si cansa quallà è principia un’altra vita, à l’EDF à u nivellu prufessiunale ma sempre à prò di a lingua corsa in l’altri duminii. « Tandu in Marseglia, ci era più Corsi ch’in Corsica. »
Fà entre a lingua corsa in a liturgia
Hè quì ch’ellu scontra, dopu avè divurziatu, a so seconda moglia...in una radiu induve avianu un’emissione settimanale in lingua corsa. Eppo, cinque anni nanzu à a retirata, hà l’occasione di piglià la è si ne volta in Corsica ma micca in Poghju d’Oletta induve ellu avia tanti prughjetti, in i Peri, d’induve era urighjinaria a so moglia. Hè in Aiacciu, in l’anni novanta, ch’ellu scopre una cunfraterna sparita qualchì tempu è chì, à pocu à pocu, ripiglia fiatu : San Ghjuvan Battista induve si ritrovanu à l’iniziu i fratelli Cristianu è Ghjuvan Ghjacumu Andreani, Ghjaseppu Figarella è tanti altri. Petru Casatici entre in a cunfraterna è ci trova a pussibilità di lià a so fede è a lingua corsa. « Avia issa vulintà di fà entre a lingua corsa in a liturgia, hè una ricchezza in più per parlà à u signore... »
Una medaglia è una pittura per marcà l’evenimentu
Prima, ci era una messa misinca celebrata da u prete Rabazzani, ellu diò à prò di a lingua corsa. In u seguitu, Petru Casatici scopre u librettu di Mgr Guidicelli è cumencia à traduce i psalmi, u vangelu, l’epistule è fà dinò creazione di canti monda aduprati oghje :una centenaia, in tuttu frà e quale « Gloria à tè », « Evviva Maria », « U me pastore Diu » è tanti altri. Traduzzione à modu soiu è acconci musicali cù Ghjaseppu Figarella. «Ùn cantava micca ma avia i versi à l’arechja... » Un opera di più di quaranta anni chè a cunfraterna hà vulsutu mette in vale a settimana scorsa à l’occasione d’una messa celebrata in a catedrale d’Aiacciu da u prete Constant. Una messa induve Petru Casatici hè statu creatu Priore d’onore. I membri l’anu rimessu una medaglia di San Ghjuvan Battista pigliata in Roma à l’occasione di u spiazzamentu di u 19 di maghju ma dinò una pittura-li piace à pinghje-, riprisentazione di Girulata induve andava à spessu. Un mumentu di gioia è di spartera dedicatu à un omu chì hà tramandatu assai di a so fede. Un travagliu da cuntinuà.
Ph.P.
Photo : F.P