Di stintu è di core : l'opera di Ghjuvan Camellu Pasquali
Dopu à un percorsu abbastanza riccu, u figliolu d’Iviu Pasquali hà esciutu, à u principiu di ghjugnu, u so primu dischettu : di stintu è di core.
Di stintu è di core : l’opera di Ghjuvan Camellu Pasquali
Dopu à un percorsu abbastanza riccu, u figliolu d’Iviu Pasquali hà esciutu, à u principiu di ghjugnu, u so primu dischettu : di stintu è di core. Un’opera persunali induve l’artistu hà vulsutu mette in vale, cù u sustegnu d’amichi, a so passione di u cantu corsu.
Difficiule, quand’è vo sete di ceppu orezzincu o ampungnanincu d’ùn esse statu ciuttatu, in a vostra ghjuventù, in u bagnu di a paghjella. Un generu musicale chì, arrimbatu à a lingua corsa, si perde à pocu à pocu per ciò chì tocca à u spiritu. Ghjuvan Camellu Pasquali, figliolu d’Iviu, capimachja di u gruppu Madricale » è dinò di a famosa guardia papale, hè di famiglia paghjellesca. « Da zitellu, spiega l’artistu, sò statu ciuttatu in issu bagnu quì, furmatu à i versi tradiziunali. À l’età di sei anni, facia i mo primi canti cù « Madricale », u gruppu di babbu. Hè per dì vi ! Vengu d’una famiglia di musicanti è cantadori, zuanincu è tallonincu di a parte di a mo caccara, San Damianu, u Pe d’Orezza è Piedicroce da u cantu di u mo caccaru.
Da a paghjella à u cantu corsu
A passione di a paghjella hà sulcatu u so percorsu senza mai piantà. Un hè ch’à l’età di quindeci anni, ch’ellu s’hè messu à amparà à cantà u repertoriu di i gruppi culturali corsi. « Eramu in tempu di u culleghju è u liceu, in Bastia, è tandu, cù amichi, c’eramu messi à travaglià tutte isse canzone. Cum’è, d’altronde, tanti altri ghjovani di u nostru età. L’aduliscenza mi purtò ver di i Fulelli, cù amichi, in u caffè di Pierre Jé. M’eru messu à scopre i gruppi di l’epica è dinù à travaglià a ghitarra... Ma, a paghjella, ùn hè mai stata luntana... »
Dui anni di travagliu
Cusì, u cantu hà accumpagnatu a so vita per sbuccà, qualchì annu fà, nantu à picculi scritti è cumpunizione cù u so amicu, Marcellu Tristani, un pueta rinumatu.
« Prima, eramu una piccula squadretta è cantavamu pè u piacè. Eppo, strada facenda, purtatu da cunsigli d’amichi, hè ghjunta l’idea di travaglià intornu à un dischettu. « Di stintu è di core » era in marchja. « I me amichi Jean-Paul Pieve, Cédric Albertini, Paul Agostini, Louis Crispi, Jacques Casta, Pierre-François Ucciani è Nicolas Giovanetti anu datu una manu. »
Ghjuvan Camellu s’hè incaricatu di e cumpusizione. In quantu à i scrittu, hà chjamatu à i sò amichi, Ghjuvan Federicu Terrazzoni, Tittò Limonge, Petru Santucci, Letizia Cosimi, Josée Olivieri, u tintu Marcellu Tristani, Iviu u so babbu o Ghjuvanni Maestrali.
« Unepochi di musicanti anu dinù purtatu a so petra : Elena Moncho-Danelian à viulinu, Pascale Giraud (cellu), David Cruciani (percussione), Ghjaseppu Mambrini (ghitarra è mandulina), Nicolas Zimako (ghitarra bassa) è Nicolas Torracinta...Michel Tome pè u mischiu. »
« Di stintu è di core » ci prupone un viaghju musicale di dodeci canzone chì trattanu di a famiglia, d’amore, di fede, di i ricordi zitellini... U tuttu arradicatu à una certa manera « nustrale » di cuncepisce u mondu. A musica hè piuttostu muderna ma cù armunie nove chi portanu un inseme specificu. Un opera chì hà da esse prisintata iss’estatina è ancu dopu à l’occasione di qualchì serata. « Issu prughjettu hè natu d’una vulintà persunale ma cù u sustegnu d’amich cari, pueti, scrivani, musicanti, cantadori. Hè un’opera cullettiva è tengu à ringrazià à tutti. »
Un opera musicale ma a paghjella ùn serà tantu luntanu…
F.P.
Crédit photo : Thomas Ricci
Dopu à un percorsu abbastanza riccu, u figliolu d’Iviu Pasquali hà esciutu, à u principiu di ghjugnu, u so primu dischettu : di stintu è di core. Un’opera persunali induve l’artistu hà vulsutu mette in vale, cù u sustegnu d’amichi, a so passione di u cantu corsu.
Difficiule, quand’è vo sete di ceppu orezzincu o ampungnanincu d’ùn esse statu ciuttatu, in a vostra ghjuventù, in u bagnu di a paghjella. Un generu musicale chì, arrimbatu à a lingua corsa, si perde à pocu à pocu per ciò chì tocca à u spiritu. Ghjuvan Camellu Pasquali, figliolu d’Iviu, capimachja di u gruppu Madricale » è dinò di a famosa guardia papale, hè di famiglia paghjellesca. « Da zitellu, spiega l’artistu, sò statu ciuttatu in issu bagnu quì, furmatu à i versi tradiziunali. À l’età di sei anni, facia i mo primi canti cù « Madricale », u gruppu di babbu. Hè per dì vi ! Vengu d’una famiglia di musicanti è cantadori, zuanincu è tallonincu di a parte di a mo caccara, San Damianu, u Pe d’Orezza è Piedicroce da u cantu di u mo caccaru.
Da a paghjella à u cantu corsu
A passione di a paghjella hà sulcatu u so percorsu senza mai piantà. Un hè ch’à l’età di quindeci anni, ch’ellu s’hè messu à amparà à cantà u repertoriu di i gruppi culturali corsi. « Eramu in tempu di u culleghju è u liceu, in Bastia, è tandu, cù amichi, c’eramu messi à travaglià tutte isse canzone. Cum’è, d’altronde, tanti altri ghjovani di u nostru età. L’aduliscenza mi purtò ver di i Fulelli, cù amichi, in u caffè di Pierre Jé. M’eru messu à scopre i gruppi di l’epica è dinù à travaglià a ghitarra... Ma, a paghjella, ùn hè mai stata luntana... »
Dui anni di travagliu
Cusì, u cantu hà accumpagnatu a so vita per sbuccà, qualchì annu fà, nantu à picculi scritti è cumpunizione cù u so amicu, Marcellu Tristani, un pueta rinumatu.
« Prima, eramu una piccula squadretta è cantavamu pè u piacè. Eppo, strada facenda, purtatu da cunsigli d’amichi, hè ghjunta l’idea di travaglià intornu à un dischettu. « Di stintu è di core » era in marchja. « I me amichi Jean-Paul Pieve, Cédric Albertini, Paul Agostini, Louis Crispi, Jacques Casta, Pierre-François Ucciani è Nicolas Giovanetti anu datu una manu. »
Ghjuvan Camellu s’hè incaricatu di e cumpusizione. In quantu à i scrittu, hà chjamatu à i sò amichi, Ghjuvan Federicu Terrazzoni, Tittò Limonge, Petru Santucci, Letizia Cosimi, Josée Olivieri, u tintu Marcellu Tristani, Iviu u so babbu o Ghjuvanni Maestrali.
« Unepochi di musicanti anu dinù purtatu a so petra : Elena Moncho-Danelian à viulinu, Pascale Giraud (cellu), David Cruciani (percussione), Ghjaseppu Mambrini (ghitarra è mandulina), Nicolas Zimako (ghitarra bassa) è Nicolas Torracinta...Michel Tome pè u mischiu. »
« Di stintu è di core » ci prupone un viaghju musicale di dodeci canzone chì trattanu di a famiglia, d’amore, di fede, di i ricordi zitellini... U tuttu arradicatu à una certa manera « nustrale » di cuncepisce u mondu. A musica hè piuttostu muderna ma cù armunie nove chi portanu un inseme specificu. Un opera chì hà da esse prisintata iss’estatina è ancu dopu à l’occasione di qualchì serata. « Issu prughjettu hè natu d’una vulintà persunale ma cù u sustegnu d’amich cari, pueti, scrivani, musicanti, cantadori. Hè un’opera cullettiva è tengu à ringrazià à tutti. »
Un opera musicale ma a paghjella ùn serà tantu luntanu…
F.P.
Crédit photo : Thomas Ricci