• Le doyen de la presse Européenne

Sapè fà : Romain Rancurel-Gianonni, Da u Fiatu à u sonu

Stallatu in Oletta induve ellu hà e so radiche, Romain Rancurel-Giannoni, 33 anni s’hè specializatu dapoi una decina d’anni ind’a fattura di i strumenti à fiatu tradiziunali.
Romain Rancurel-Gianonni

Da u fiatu à u sonu


Stallatu in Oletta induve ellu hà e so radiche, Romain Rancurel-Giannoni, 33 anni s’hè specializatu dapoi una decina d’anni ind’a fattura di i strumenti à fiatu tradiziunali.


« Les voyages forment la jeunesse » dice u pruverbiu francese. Per ciò chì tocca à Romain Rancurel-Giannoni, l’anu permessu, quindeci anni fà, di truvà ind’a fattura di i strumenti tradiziunali, a so strada. Di fattu, hè statu interessatu ghjovanu à issu mistieru quì. « Quandu, à l’occasione di viaghji, aghju scupertu un strumentu stranu, u didgeridoo, un strumentu à fiatu d’Australia, spiega u liutaghju, m’hà datu a voglia di sapè ne di più è mi sò interessatu à issu mistieru. »

Scuprendu, in i so viaghji, artisgiani è strumenti tradiziunali, n’hà vulsutu fà u so mistieru. « Aghju principiatu dodeci anni fà in Pigna cù Ugo Casalonga, aghjusta l’artisgianu, amparendu à utilizà parechje materie, a corna, a canna o u legnu... »

Dopu à dui anni di furmazione ind’è Ugo Casalonga, in alternanza cù una scola à u Mans induve ellu ampara à reparà i strumenti à fiatu « muderni » (in ramu), face a scelta di i strumenti tradiziunali. « Una scelta naturale chì mi currispundia di più. »

Cusì, è dapoi, avà dodeci anni, produce è vende in u so attellu, pivane (fatte ind’una corna capruna), pirule (canna) è a cialamella (canna è legnu). « Nanzu, s’aduprava piuttostu a fica, oghje sò tutti i genari di legni corsi cum’è u castagnu. »


Pivane, pirule, cialamelle...

U so attelu si spicca in parechji lochi. A parte induve si travaglianu i flauti, un’altra induve si face siccà legnu è canna. L’artisgianu liutaghju t’hà particularità di travaglià cù e mani senza troppu materiale fora di qualchì stuvigliu. « Di fattu, ùn ci hè mai statu artisgianu specializatu ind’i strumenti à fiatu. Ugo ne facia ma avà, sò u solu. Simu trè o quattru in Francia, à esse capaci di travaglià a corna, ognunu à modu soiu. »

A cialamella dumanda un travagliu più precisu di liutaghju cù a so « architettura » particulare. Ma, per ciò chì tocca à a pivanu, Romain Rancurel face u giru di i pastori per fà a so scelta. « Dopu, mi tocca à caccià l’ossi, à lavà, nittà è trattà a corna cù un oliu essenziale. Una volta secca, tagliu a punta è cumenciu à tafunà. In fine, ci vole à regula è taglià di manera à avè a nota ghjusta. Per a canna, a tagliu verde è a facciu seccà l’estate. D’ottobre, possu principià a fattura. A canna si trova in parechji lochi di u Mediterraneu, mentre chì a pivana hè specifica à a Corsica. Sò strumenti chì t’anu una richezza di sonu tamantu. »

s’ellu hè specializatu in a fattura di strumenti corsi, Romain Rancurel ne face ancu d’altri (flauti africani in corna di vacca, bansurì indiani o mudelli amerindiani cù u bordu) sempre cù a listessa passione di circà a vibrazione a megliu...

In una decina d’anni, l’artisgianu hà riesciutu à fà a so strada. Oghje, amatori, prufessiunali, principianti o ghjente passiunati ghjunghjenu sopra piazza à cumprà un strumentu. Cù l’aiutu di e rete suciale, e so cunniscenze è ancu a so nuturietà, hè capace di vende aldilà di a Corsica. Una bone per un artisgianu sputicu…

Ph.P.
Partager :