• Le doyen de la presse Européenne

Larenzu Bruschini, Nantu à u filu di a tradizione

’artistu isulanu era sabbatu scorsu nantu à a scena di l’Aghja, in Aiacciu. À mezu à canzone ch’anu sulcatu a so strada, prisentava u so ultimu dischettu.
Larenzu Bruschini
Nantu à u filu di a tradizione


L’artistu isulanu era sabbatu scorsu nantu à a scena di l’Aghja, in Aiacciu. À mezu à canzone ch’anu sulcatu a so strada, prisentava u so ultimu dischettu. L’occasione di sfuglià u percorsu d’un cantadore chì hà fattu, sedeci anni fà, a scelta d’una strada prufessiunale…


Umilità, stintu è passione, eccu cum’è si puderia caratterizà à Larenzu Bruschini. Senza troppu fà parlà d’ellu, mostra piuttostu u so talente nantu à e scene isulane è d’altrò. U cantu ? « Una passioni da ziteddu, spiega l’artistu, socu natu in Parrighji è ci aghju campatu mori. Hè quallà ch’aghju principiatu à cantà. Ma era più una demarchja patrimuniali cà musicali. Ciò chì cuntava, era di ripiglià tuttu u cantu tradiziunali ch’è no ùn cunnisciami micca. »


Zitellu di u riacquistu

Quellu chì, qualchì annu dopu, diventerà un artistu rinumatu solca u so percorsu à mezu à e munudie è masimu i lamenti di u Pumonte ch’ellu hà e so radiche in Palleca è Serra di Scopamene. « Aghju ripigliatu scritti anziani, versi racolti in paesi, aghjusta l’artistu, aghju travagliatu à nantu. »

Un primu dischettu escerà, cusì, à mezu u gruppu « Di Maghju ». Di fattu, Larenzu Bruschini hè statu viculatu da i canti tradiziunali. È hà vulsutu, prima di tuttu, riacquistà tutti i canti di i so lochi, aiutatu da i fondi sunori : Laade, Rohmer, Flori, Quilici... « In Corsica, ci hè u cantu in paghjella, di sicuru, ma dinò una forti identità in Pumonti è ciò tocca à fà tuttu par salvà la. »

Sempre arrimbatu nantu à a so tradizione pumuntica, l’artistu face a so strada è principia a scena cù I Muvrini è Cinqui sò. Vultatu in Corsica, Larenzu Bruschini face a scelta di cantà solu è di fà di piglià un versu prufessiunale. Un primu dischettu esce in u 2011: « Andammini ». « Eru vultatu quì, è à tempu, vuliu parta. Era appena una pruvucazioni è dinò una manera d’interrugà a ghjenti nantu à ciò ch’è no semi è ciò ch’è no semi divintati. »


Cinque dischetti

L’artistu piglia u versu di scrive è cumpone ma tene sempre, in core à ellu, e so radiche musicale. « Par mè, ùn ci hè rumpitura trà u mudernu è u tradiziunali. Ci hè un filu mantinutu dapoi sempri. Ed eu facciu i me canzoni nantu à stu modu quì. »

Cusì, « Mondu Latinu », u secondu dischettu, marca u talente di l’autore chì travaglia cù certi scrivani cum’è Marcu Biancarelli. U tuttu à mezu à ritimi latini è corsi. U cantadore face a so strada trà dischetti novi (« Machja musicali » serà u terzu), è scene in Corsica è altrò. Una nuturietà chì li permette di participà à u primu dischettu « Mezu mezu » induve ellu canta « Ricordu » cù Jenifer. « Una bedda sperienza cù artisti famosi è a prumuzioni di a noscia lingua. »

Dopu à « Melodisme » esciutu qualchì tempu fà, Larenzu Bruschini travaglia nantu à u so cinquesimu dischettu, chì porta u so nome. Nove canzone chì trattanu di sughjetti ughjinchi. Un dischettu, scrittu è cumpostu da ellu stessu, è prisentatu sabbatu scorsu nantu à a scena di l’Aghja. In issu cuncettu appena « mudernu », l’artistu, chì hà fattu dapoi quattru anni, a scelta di travaglià in dui (voce è pianò) cerca à mette a so grinfia tradiziunale. « Ciò ch’eu possu salvà à me picculu niveddu, u salvu. »

Capace di passà da unu à l’altru, u cantadore ripiglia versi antichi (Lisa Bedda, lamentu di Bartoli, l’Alcudina…) cù un certu stintu. Forse, da quì à pocu, un dischettu per mantene a memoria taravese…

F.P
Partager :