• Le doyen de la presse Européenne

Aiacciu : l’urbanisazione in questione…

L’evenimenti chì sò accaduti in fine di settimana scorsa in u quartieru di i Salini in Aiacciu cù una timpesta maiò è acquate falate in pocu tempu, marosuli d’acqua è di cianga, ponenu, torna una volta, a questione di l’urbanisazione in a Cità Imperiale…
Ghjovi scorsu, hè falatu in dui ori, in u centru d’Aiacciu, ciò chì fala, di regula, in dui mesi…Cianga, marosuli, timpesta, vitture parata cum’è fronde, ghjente intrappulate- ancu assai ch’anu pussutu esse aiutati à tempu- cumerci sottu à l’acqua, ghjè un scenariu degnu d’un filmu catastrofu ch’anu campatu i residenti di i Salini, a via Noël Franchini ma dinò aldilà, i Canni è a falata di Mezavia, Suartellu…U quartieru di i Salini hà pacatu monda cù in u centru, centenaie di vitture cuperte d’acqua, u centru cumerciale annigatu, cantine di i palazzi carchi d’acqua…Mentre chè, à una decina di chilometri -Trova, Afà, a Vulpaghja, i Sanguinari- ùn piuvia micca è ci era, ancu in certi lochi, qualchì ragiu di sole…

Cumpone cù a natura

Una settimana hè passata. A visita sopra piazza di Laurent Marcangeli, merre d’Aiacciu è Franck Robine, Prifettu di Corsica per misurà i disguasti -una parte ch’elli sò maiò- hà datu forse a cunferma chè u statu di catastrofa narturale serà dumandatu…Ma, dopu e timpeste Adrian è Fabien, semu passatik sta volta, accantu à un drama maiò. U bilanciu hè impurtante : centu cinquanta intervenzione di i spinghji fochi, listessu numaru di persone messe in securità, centenaie di vitture perse, disguasti dinò maiò per tanti cumercianti è abitanti…

Sti fatti maiò, ci facenu pone a questione di l’urbanisazione in a Cità Imperiale. Si sà chè dapoi l’anni sessanta, sò cresciuti assai quartieri in Aiacciu : I Salini, i Canni è à pocu à pocu insù Budiccione è tutti i lochi chì sò, oghje, u longu di a Rocade…Nantu à sta tematica quì, senza mette u colpu à u tale, u tale ch’ùn si tratta di pulitica ma d’interessu culletttivu, saria impurtante di lascià parlà i prufessiunali. In u 2018, dui anni fà dunque, Sébastien Celeri, presidente di u Cunsigliu di l’ordine di l’architetti, parlava di « Cumpone cù a natura ». Appena dopu, si trattava di « lascià di più piazza à i pidoni… » Oghje, l’architettu hè più duru : « Ùn ci hè cuerenza trà ciò chì hè statu custruitu è a realità geugrafica di a Cità. Ci vole, à u cuntrariu, à esse in rapportu strettu cù i territorii… »

Ghjustamente, i prughjetti immubiliarii messi in piazza dapoi a creazione d’issi quartieri à u principiu di l’anni sessanta ùn anu mai presu in contus ta realità. Ùn avianu micca, forse, l’elementi necessarii à l’epica ma oghje a realità hè altra. Semu sempre à tempu di fà currezzione…chè a prussima volta, i disguasti ùn seranu micca solu materiali…
Partager :