• Le doyen de la presse Européenne

Paulu Vincentu Mucchielli : " Duie Rime " d'un prufessore campagnolu

Insegnante assai cunnisciutu in Corsica sana, Paulu Vincentu Mucchielli, di ceppu ghisunacciu, hà zifratu, qualchì tempu fà un primu librettu di puesie : « Duie rime », chì tratta d’amore, di a so intimità di viaghju è, di sicuru, di a Corsica.
Paulu Vincentu Mucchielli : « Duie Rime » d’un prufessore campagnolu

Insegnante assai cunnisciutu in Corsica sana, Paulu Vincentu Mucchielli, di ceppu ghisunacciu, hà zifratu, qualchì tempu fà un primu librettu di puesie : « Duie rime », chì tratta d’amore, di a so intimità di viaghju è, di sicuru, di a Corsica. L’occasione di ramintà u percorsu militante d’un omu arradicatu à a so terra…


Ci sò, in Corsica, omi chì passanu a so vita arradicati à a so lingua, a so cultura o, d’una manera più larga, a so terra. Senza cuntà l’ore, cercanu à tramandà issu filu « nustrale », ognunu à modu soiu. Paulu Vincentu Mucchiellu ne face parte. Militante-naturale- di a lingua corsa, s’impegna dapoi sempre. « Aghju intesu parlà u corsu nanzu à u francese, spiega quellu chì insegna u corsu dapoi più di trenta anni, sò di ceppu ghisunacciu da u cantu di mamma è di babbu. »

Dopu à studii in Aiacciu, face parte di a prima squadra rivindicativa di l’Università. « Aviamu dumandatu un DU di corsu eppo u Deug, a licenza, aghjusta l’omu, dopu ci eramu battutu-dighjà- per ottene u capes. Tamanta strada ch’è noi ci vole battesi sempre avà. »


Lingua corsa è cantu

Un percorsu chì li permette, ghjustappuntu dopu à u capes, di principià una carriera d’insegnante in l’Isula, Moltifau è Corti nanzu di « falà » in Aiacciu induve ellu hè prufessore di corsu dapoi vintisei anni.

« Sò un prufessore paisanu è campagnolu, ripiglia u Ghisunacciu nantu à un versu tarrucconu, micca citandinu. Collu sempre in paese (vacanze, dumenicate) è, à dilla franca, aghju parechje barette postu ch’eu sò elettu municipale incaricatu di u patrimoniu è a cultura. Aghju ancu una delegazione à u PNRC... »

Impegnatu à prò di a lingua, Paulu Vincentu l’hè dinò in u duminiu di a cultura -i diu vanu inseme – masimu u cantu. Face parte di u gruppu di studienti « A Palatina » in l’anni ottanta, dopu « Viaghju » ma hè sopratuttu à l’origine di u sviluppu di a Scola di Cantu à u Fesch cù Natale Luciani è Santu Pasqualaggi.


Da « Mialinu » à a puesia

A scrittura ? «Hè ghjunta più tardi. Aghju fattu un primu librettu à a fine di u 2012. Era una racolta di macagne publicate in u ghjurnalettu « In Piazza » induve, à modu scherzosu, un certu « Mialinu » facia cummenti nantu à l’attualità. D’altronde, fù u cugnome sceltu per u titulu « I detti di Mialinu » è à tempu a zifra di l’autore. L’idea di scrive « Duie rime » hè ghjunta qualchì tempu fà. Di fattu, n’avia unepoche nantu à l’urdinatore. Amichi (Rémy Bizzari, Benoît Rusterucci...) mi dissenu di publicà le. L’affare fù fattu à a lestra. »

« Duie rime » hè un librettu di puesie chì tratta d’amore, d’umanisimu, di a vita persunale di l’autore, di viaghji o di a terra corsa... »Hè un linguaghju chì leia di più l’omu. L’inseme hè aburdevule è capiscitoghju. Ùn aghju micca vulsutu fà lu pumposu…In più, ghjè un sistema uttunariu chì si pò mette abbastanza bè in musica. »

Unipochi di scritti seranu dighjà in u dischettu di u gruppu « Passione » (A cicculata, Fornu, Kyrie di Ghisoni, Lochi Santi...)

À l’età di 56 anni, u militante di sempre cuntinueghja, à modu soiu, à fà campà a lingua nustrale. « Hè impurtante di tramandà tuttu ciò chè i nostri vechji ci anu lasciatu. È s’è a lingua corsa hè, oghje, in periculu d’una manera ammistrativa, facciu cunfindenza à l’omi è à i ghjovani. Ci hè una presa di cuscenza. Ci vole quantunque una vulintà pulitica forte per salvà la. »

L’insegnante, ellu, hà pussutu tramandà tuttu u so estru à Marc’Antone è Lucia, i so dui figlioli. Una manera di mantene issu filu « nustrale »…

Ph.P.
Partager :